Onanistul de Bucureşti

De câţiva ani buni prin frumoasa capitală au început să apară tot felul de indivizi care nu-şi pot ţine cucul acasă. La început nu erau aşa de mulţi şi nu apăreau oriunde dar odată cu trecerea anilor indivizii s-au înmulţit şi au început să apară prin tot felul de locuri frecventate de femei, fete, fetițe: şcoli, licee, staţii de autobuz, staţii de metrou plus multe altele.
Nu știu ce au în cap acești indivizi dar tare mi-ar plăcea să stau de vorbă cu un asemenea specimen, ba chiar cu mai multi, dar până să pot găsi un asemenea specimen și să aud din gura lui ce-l incită asa de mult la expunerea voită a cucului ce-l are in posesie, pot să-mi dau cu părerea mai ales că până acum nu am cunoscut nicio femeie (din acestă cauză tind să cred că sunt mult mai mulți decât vă închipuiți) care să nu fi avut o întânire de acest tip: ea merge singură sau însoțită de alte ele și hop după un pom, clădire sau pur si simplu în fața lor apare nea Onanică cu cocoșul în mână agitându-l cu putere socializând cu victimele sau nu. Spectatoarele răspund ori cu orpilare ori, dacă sunt mai curajoase, cu replici tăioase la adresa acestui exhibitionist.
Semnalmente pentru acești cucucari nu am reușit să aflu pentru că arată și se comportă normal, sunt îmbrăcați decent nu au privire de ciudat și nici nu au vreun comportament care să-i dea de gol, sau cel puțin spectatoarele cu care am vorbit până acum nu au observat. Locații frecventate mai des de acești indivizi sau intervale orare sunt greu de găsit pentru că nu apar mereu ân aceleași locuri.

Aștept povestiri, locații de la cititorii acestui articol și poate reușim să elucidăm acest mister; sau dacă vreunul dintre cititor e un cucucar, îl rog să-mi explice și mie mai în detaliu acest comportament debordant.

Pentru amuzamentul nostru, mai jos sunt două definiţii ale unor agresiuni si pedepse din vremea lui Ştefan cel Mare şi, respectiv Nicolae Mavrocordat.

“Velcare sau velcine va îndrăzni a se năpusti asupra tinerelor fete cu ştrumeleagul învârtoşat, predepsit va fi de lege prin tăierea scârbavnicului mădular şi aruncarea lui la reţe”.

“Celui ce va fi prins cu ştromeleagul învârtoşat primprejurul părţilor fătătoare ale muierii i se va tăia scârbavnicul mădular, întru veşnica lui nefolosinţă”.

Spune-mi ce citești!

Dacă tot este în floare messengerul, vreau să încercăm să facem aici o mică bibliografie intimă.
Aș dori ca după ce întrebați amicii de pe mess: "Poți să îmi spui care este ultima carte citită de tine?", să postați la comment-uri răspunsurile (sunt deschise și încurajez orice fel de comentarii).

Pentru a încuraja o să încep eu!




Succes!

A venit zăpada!

Bucurie, bucurie! Ce ne-am mai umplut de zăpadă zilele astea!!! Nu o să mă leg de ineficiența celor votați de de noi... mi se pare cam tristă acuza aceasta... noi i-am votat, chiar dacă nu toți, noi să ne spălam cu ei pe cap. Vreau să zic că iarna nu e așa de rea precum cred unii. După ce că avem doar o iarnă pe an și aia de cateva luni (în ultimii ani mai putini de 2 luni) cum vine mai rău hop și noi cu gura pe ea. Dragi cârcotași, și în alte țări se întâmplă la fel așa că nu avem de ce să ne plângem așa de tare. Nu știu câti dintre voi știu că iernile acestea sunt cam blânde cu noi, mai ales dacă ne uităm un pic pe hartă și vedem că în România iernile ar trebui să fie altfel. Iată și un mic exemplu, poate ajută imaginația voastră.

Propun să luăm iarna ca atare și să ne adaptăm, de asta sunt capabili oamenii foarte bine și asta ar fi bine să facem și noi... înainte de a uita cum e să fim oameni. Am văzut că în SUA mulți, mulți oameni au ieșit în stradă, la o bătaie cu bulgări în Washington. În genere am o părere foarte proastă despre americani dar din când în când au niște idei foarte bune, mai ales la capitolul socializare și distracție. Oare de când nu am mai făcut asta? De când nu am mai ieșit din colibele noastre afară la o mică joacă? De ce nu am lăsa probleme deoparte și alte preocupări muuuuuuult mai importante pentru niște joacă cu zăpadă. Propun să ieșim și noi, cu optimismul la maxim, cât mai avem cum -să nu uităm de încălzirea globală - la o joacă cu zapadă. Cine are capac la budă se poate înscrie la concursul de capac viteză, dacă avem prin debara sau cine știe pe unde o săniuță sunteti invitati să se participati la un joc de-a parcatul, nu încercați să vă eschivați că suntem nepricepuți pentru că aproape în fiecare zi ne jucăm acest joc, mai ales prin București, dar cu mașinile.

Pentru final propun o bătaie cu bulgări. Avantajele acestor jocuri sunt peste măsură: efort fizic, distracție la greu, posibilitatea unei evadări din rutină și nu în ultimul rând posibilitatea creșterii numărului de amici, prieteni, cunoștințe (și da, merge foarte bine și agățatul la asemenea întâlniri).

Aștept propuneri de la voi cu alte concursuri, o dată concretă iar eu o să propun pentru început o locație: Parcul Tineretului (având în vedere că anul acesta s-ar putea să fie ultimul în care avem aceaastă ocazie, înainte de a se transforma într-un parc acvatic uriaș).

Prima chestie

Incep să scriu aici pentru că multe lucruri discutate în prealabil cu diverşi oameni, merită a fi spuse mai departe. Sper să nu vă deranjeze opiniile mele sau concluziile trase de mine şi de amicii mei la sfârşitul conversaţiilor menţionate mai sus.

Stop majorității!

Discuţiile între români variază foarte mult dar se învart cel mai des în jurul politicii, fotbalului, scandalurilor publice (spălatul rufelor) şi nu în ultimul rând în jurul sexului (nu o luaţi ad literam). Ce mă mai bucur când văd peste tot aceleaşi discuţii, ce mă mai delectez când mulţi îşi dau cu presupusul despre adevărul din orice:

Î: "Oare Moni şi-a tras-o cu şoferul? R: Păi tu ce crezi... Ce fată, tu nu ai face la fel?"

Î: "Da' oare cine o să fie preşedinte de partid la psd? Eu cred că Cutărescu, nu are cum să fie altul!"

Mă întreb dacă aceste persoane s-au gândit dacă ăia despre care ei discută, posibil idolatrizează, se gândesc şi la privitorii lor. Sincer cred ca îi doare fix la un metru în faţa baschetului stâng! Pentru toţi aceşti ciudaţi, sau mai bine zis pentru aceşti "voyeuri", doresc să le dau cu o mare plăcere o veste proastă: persoanelor publice din România li se rupe o spiţă de la umbrela de voi! Şi asta în cel mai bun caz! Nu o să stau acum să vă zic ca interesul lor principal este banul urmat de alte lucruri mult, mult, mult mai importante decât amăriţii care stau în faţa tv-ului sau a vreunui ziar de mare tiraj, dar vă pot propune o metoda mai frumoasă de a experimenta aceiaşi plăcere de voyeur dar care poate oferi şi avantaje: cititul unei cărţi ba poate chiar două. De ce să vedeţi cine cu cine, de ce, sau ce, la noră pentru mamă, când puteţi să căutaţi printre rânduri dacă Felix o ia de soţie pe Otilia, de ce să vedeţi prin gaura cheii ce se întamplă într-un restaurant când aveţi la dispoziţie kamasutra... Exemplele pot continua, dar alegerea între telecomandă şi o carte rămâne la atitudinea voyeurului.

Ca o ultimă idee despre cât de mult le place românilor televizorul, vă aduc la cunoştinţa că România a început să crească în greutate şi că fotbalul e mai "frumos" cu o bere în gură decât cu mingea la picior.

Cam atât pentru moment, stiu ca nu sunt singurul care gandeste asa si mai stiu, sau cel putin asta imi doresc, ca exista oameni care incearca sa schimbe aceste lucruri.

Ar fi trebui să discut mai amplu despre marea majoritate a românilor de rând dar din nefericire totul ar reflecta ce am scris mai sus.

Europenii şi americanii au avut generaţia eM Ti Vi, noi avem generaţia O Ti Vi.