Prima chestie

Incep să scriu aici pentru că multe lucruri discutate în prealabil cu diverşi oameni, merită a fi spuse mai departe. Sper să nu vă deranjeze opiniile mele sau concluziile trase de mine şi de amicii mei la sfârşitul conversaţiilor menţionate mai sus.

Stop majorității!

Discuţiile între români variază foarte mult dar se învart cel mai des în jurul politicii, fotbalului, scandalurilor publice (spălatul rufelor) şi nu în ultimul rând în jurul sexului (nu o luaţi ad literam). Ce mă mai bucur când văd peste tot aceleaşi discuţii, ce mă mai delectez când mulţi îşi dau cu presupusul despre adevărul din orice:

Î: "Oare Moni şi-a tras-o cu şoferul? R: Păi tu ce crezi... Ce fată, tu nu ai face la fel?"

Î: "Da' oare cine o să fie preşedinte de partid la psd? Eu cred că Cutărescu, nu are cum să fie altul!"

Mă întreb dacă aceste persoane s-au gândit dacă ăia despre care ei discută, posibil idolatrizează, se gândesc şi la privitorii lor. Sincer cred ca îi doare fix la un metru în faţa baschetului stâng! Pentru toţi aceşti ciudaţi, sau mai bine zis pentru aceşti "voyeuri", doresc să le dau cu o mare plăcere o veste proastă: persoanelor publice din România li se rupe o spiţă de la umbrela de voi! Şi asta în cel mai bun caz! Nu o să stau acum să vă zic ca interesul lor principal este banul urmat de alte lucruri mult, mult, mult mai importante decât amăriţii care stau în faţa tv-ului sau a vreunui ziar de mare tiraj, dar vă pot propune o metoda mai frumoasă de a experimenta aceiaşi plăcere de voyeur dar care poate oferi şi avantaje: cititul unei cărţi ba poate chiar două. De ce să vedeţi cine cu cine, de ce, sau ce, la noră pentru mamă, când puteţi să căutaţi printre rânduri dacă Felix o ia de soţie pe Otilia, de ce să vedeţi prin gaura cheii ce se întamplă într-un restaurant când aveţi la dispoziţie kamasutra... Exemplele pot continua, dar alegerea între telecomandă şi o carte rămâne la atitudinea voyeurului.

Ca o ultimă idee despre cât de mult le place românilor televizorul, vă aduc la cunoştinţa că România a început să crească în greutate şi că fotbalul e mai "frumos" cu o bere în gură decât cu mingea la picior.

Cam atât pentru moment, stiu ca nu sunt singurul care gandeste asa si mai stiu, sau cel putin asta imi doresc, ca exista oameni care incearca sa schimbe aceste lucruri.

Ar fi trebui să discut mai amplu despre marea majoritate a românilor de rând dar din nefericire totul ar reflecta ce am scris mai sus.

Europenii şi americanii au avut generaţia eM Ti Vi, noi avem generaţia O Ti Vi.