Fii calm!

Fii tu ăla calmu' ieee!

Sunt român, trăiesc în România

Şi tare-i greu să-mi câştig simbria...

Legea-i grea, dar trebuie respectată,

De n-o asculţi eşti închis îndată.

Aşa că hai s-o învăţăm încet,

Că doar nu-i greu, eu nu-s analfabet

Ce bine e la noi în România

Când ai bani, doar de plătit chiria

Și legea-i bună, bună de ascultat

Chiar dacă tu crezi c-are aromă de rahat

Cum scrie acolo? Să fie chiar adevărat

Prescripţia nu-i ceva de la medic luat?

Cum s-anulezi amenda căpătata?

Serios? În cinci ani se duce, e anulată!

Doar tre să uiţi că a fost luată;

Recomandate, coane, să nu semnezi vreodată

Chiar dacă tu crezi c-are aromă de rahat

Și legea-i bună, bună de ascultat

Când ai bani, doar de plătit chiria

Ce bine e la noi în România

Chiar nu ştiam că e aşa de simplu...

Dar află acum e doar un exemplu

Credite-n bancă, să nu plăteşti deloc

Şi-n vreo 5 ani să le-anulezi de tot

E foarte simplu dacă eşalonezi

Mai divorţezi... ai şi copii, trebuie să-i creşti.

Ne lăudăm mereu că suntem băieţi deştepţi

În schimb observ ca-n jurul meu apar băieţi inepţi

Ăştia vorbesc nimicuri, te miri ce scot pe gură

I-aş coafa pe toţi cu o nouă dantură

Capul plecat sabia nu ți-l taie,

Dar nici între picioare n-o să mai ai biloaie.

Ai  drepturi frate şi înainte de toate

Eşti om ca ei, nu sta frivol pe spate

Cere-ţi dreptul azi, cât încă se mai poate

Oricum din pământ nimeni nu te scoate

O viaţa ai, doar una, o singura-ncercare

Ţi-o foloseşti cum poţi cu fruntea către soare

Menţine-o simplă coane şi-implica-te un pic,

Căci împreună toţi, mereu am reuşit.

De ce un grup de oameni vor tot doar pentru ei?

Şi-n acest timp de foame, mor mulți romani de-ai mei...

Un gând, o naţiune şi nişte daci uniţi

Să-i deturnăm pe fraieri, chiaburii parveniţi!

Acestea sunt versurile pentru melodia cu același nume. Urmează și melodia!

Oameni spre oameni

Zile scurte, ani scurți. Cam așa mă gândesc eu,  din ce în ce mai des, la timpul care ni se scurge printre degete. Sfătuindu-mă cu luna și cu apa, singurii care au văzut prin ce am trecut până acum, am ajuns la concluzia că, în prezent, oamenii sunt cei care ne rămân cu adevărat întipăriți în minte. În istoria noastră, a oamenilor, au existat eroi/personaje negative, care au influențat istoria. Eu consider că am învățat suficient și este timpul să ne dăm seama că nu trebuie să așteptăm un salvator i/eminent ori vreun prinț, călare pe un ATV, care ne va scoate neamul din "Somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani"

Nu ne merităm soarta, dar totuși o purtăm pe umeri.

"Vă rugăm să ne scuzați, nu producem cât voi furați!" este unul din sloganurile cu priză la public și țin să completez cu: nu fumăm, nu bem, nu mâncăm, nu putem să trăim. Lista poate fi continuată, dar ideea de bază ar fi că... noi avem privilegiul de a trăi în România și onoarea de a fi plătitori de taxe. Cam atât.
În rest, oamenii există, având un trai fără scop cu finalul cât mai îndepărtat.
Speranța moare ultima, blondă și naivă privind, cu ochi sinceri, la tirani si barbari, renăscând martiră pentru că, treaba să fie românească până la urmă, fără deces la o "casă nouă", "casa nouă" cade...
Cred că o scandare utopică ar fi: Tot pentru toți și toți pentru tot! 

Finalul îl alegem noi, oamenii.

Când a fost ultima dată (cât mai exact) când ai privit atent oamenii de lângă tine? Dacă-ți poți imagina că toți putem face un lucru împreună, am învins. Trebuie doar să credem. 

Angajări în presă

Angajările în televiziune/radio sunt destul de ușoare, mai ales când cunoști pe cineva din acest mediu. Telefonul îți sună, persoana potrivită se aude în ureche: "Ai treabă? Sau te aștept la un interviu pentru un post de... la ... radio/tv". Pe spațiile punctate pot fi diverse posturi, la diverse televiziuni, posturi de radio. Dacă ai o facultate de profil, e ok, dar nu e un impediment, merge și-un liceu. Interviul e simplu, cu întrebări scurte și directe, câteva probe și câteva noțiuni de tv-radio (care pot fi învățate în 10 minute maximum). "De când poți să vii? Mâine e ok?" Odată ajuns într-un anumit post, poți evolua "cunoscând" anumiți oameni, învățând anumite rutine. Fără prea multe inovații, nu este cazul, există oameni care fac lucrul acesta... Cam așa merge treaba în radio/tv în zilele noastre. Există și excepții.
Sporadic apar și anunțuri în presă.

Presa din România - "teorectic" a patra putere în stat!

Pe mine m-au învățat profesorii că presa este a patra putere în stat. Consider că ar trebui să existe niște angajări mai complexe... Poate cineva de la departamentul resurse umane, un psiholog, un sociolog, un test acolo, "un ceva" care să-mi solicite inteligența. E nevoie doar de o analiză "ochiometrică". Nu generalizez. Repet, există excepțiile care confirmă regula.
Totuși rămâne întrebarea: oare sunt "pastorii" din media în stare să conducă oile naive unde trebuie?

Imunda presă

Am stat și am urmărit, de ceva vreme, cum se folosește politica de presă. La prima vedere, presa aleargă după orice subiect care vinde bine. Din nefericire, chiar așa este, numai că nu vinde ce trebuie publicului... Astfel se face că anumite subiecte care ''interesează opinia publicului'' disperă publicul, în timp ce resursele noastre naturale (gaz, cupru, aur, păduri) sunt vândute pe preț de nimic iar asta nu constituie un subiect.
Sunt înmărmurit de ce se întâmplă în jurul meu și la nepăsarea de care dăm dovadă toți. Eu cred că ne merităm soarta, mai ales când tineretul se preocupă de starea lor actuală de bine (lansarea Turbohalle a strâns peste 6000 de tineri! 6000!!!), micționând cu sau fără știre pe viitorul tuturor.

A fi român a devenit o rușine pentru prea mulți în timp ce mândria de a fi OM e doar o utopie.

Închei prin a mă gândi pozitiv: În România avem cea mai mică speranță de viață din Europa, deci nu vom suferi prea mult.

De ascultat

Acestea sunt versurile pentru melodia care, surprizător, are acelaşi nume.

Suntem pe un drum cel puţin monoton,
iar când ajungi la sfârşit te-au facut om.
Nu contează cine eşti sau ce vrei tu,
e mult mai bine să nu fi mai tu…
Prin clase cauţi să înveţi, un’ să te-n drepţi,
să nu te dai mai încolo cu capul de pereţi.
Pe-acest drum alergi şi te-obişnuieşti
Prietenii din jurul tău să nu-i mai vezi

Uiţi cine esti ce-ţi doreşti, să trăieşti ţi-a mai rămas dar hai, să luăm un popas!
Stai pe loc, dă-mi un foc şi-o să vezi cum timpul, nu se mai mişcă deloc.
Trage un fum, dă-mi un fum până legile vieţii se transformă în scrum.
Şi înţelegi cum tu te legi, de cand ai început să respecţi nişte legi.

Îţi vin idei, ai îndoieli,
te-n trebi de ce să faci cum te îndeamnă ei.
Eşti un pic confuz, crezi că te înşeli
şi nu mai şti în ce direcţie să mergi.
E foarte simplu, daca stai să priveşti
Viaţa desenată de alţii, n-ai cum s-o iubeşti!
Ia-ţi şevaletul, planşa şi multe culori,
desenează-ţi viaţa numai printre nori!

1 leu pentru statul meu

Sunt curios câţi mai ţin minte celebrul "1 leu pentru Ateneu". Acestă "chetă" a fost realizată în secolul XIX de către poporul român pentru a ridica Ateneul Român. Ne aflăm în secolul XXI şi mă intreb dacă se mai poate realiza un proiect de o asemenea amploare numit, de exemplu, "1 leu pentru statul meu". Calculele mele simple au generat cel puţin 5 milioane de euro, asta în cazul în care fiecare român (excluzându-i pe cei din afara ţării) ar contribui. Mai departe acest fond să fie folosit pentru a dezvolta afaceri scutite de taxe şi impozite. Avem atâtea domenii din care putem câştiga bani, aşa că nu are rost să intru în detalii. Nu este o sumă fabuloasă, dar dacă s-ar face anual sau lunar? Nu cred că este un lucru greu de realizat, având în vedere că există tehnologie de secolul XXI (trezorerii, bănci, companii de telefonie mobilă, etc) ce ar putea fi folosită pentru a strânge acest leu de la fiecare român.

Sunt şi mai curios câţi dintre voi ar participa la această "chetă".

P.s Dacă vă place ideea mea, vă rog s-o imprăştiaţi prin orice medii de comunicare cunoaşteţi, iar pentru bunăvoinţa voastră nu pot decât să vă mulţumesc frumos.

Mai există ceva gratis în Bucureşti?

Acum ceva timp stăteam cu amicii mei şi ne gândeam la ce mai e de făcut, fără bani sau ieftin, prin Bucureşti. După ce am analizat diverse site-uri şi ne-am stors creierul de amintiri, am realizat că există foarte puţine lucruri de făcut prin Bucureşti: plimbări prin oraş (pe jos, pe role, biciclete, sau alte mijloace de locomoţie), un pic de gimnastică prin parcuri, biblioteci (deşi sunt puţine) şi câte un eveniment, teatru, vernisaj pe ici-colo - ce-i drept mai răruţ că-i mai drăguţ - şi cam atât. Aceste câteva lucruri ar trebui să ne acopere, pe durata unui an, modul în care ne putem petrece timpul liber.
Văzând aceste lucruri, mi-am dat seama că românii o duc atât de bine încât nu mai vor nimic pe gratis, vorba aia: dacă nu e pe bani nu e bun. Uitându-mă în jurul meu la oamenii din oraş, mi-am dat seama că nu este aşa şi că o mare parte din bucureşteni stau acasă şi se "culturalizează" în faţa televizorului. Nu cumva omul din ziua de astăzi se închide într-o celula de beton de unde priveşte prin fereastra televizorului în realitate? Gândul acesta mă întristează şi ma face să văd că nu e nevoie de închisori pentru a-i tine închişi, doar de nişte programe "bune". Ar fi mult de discutat despre calitatea mass-mediei din ziua de astăzi, dar prefer să las asta pe seama analiştilor specializaţi în găsirea nodului din papură.
Din aceste motive mi-aş dori, dacă există bunăvoinţă, să împărtăşim orice activitate care să nu necesite consum de bani (sau costuri cât mai mici), doar de dragul ideii că oamenii fac pământul să se invărtă, nu banii.
Dacă ne organizăm eficient, odată cu venirea verii, punem şi în practică cea mai placută metodă de petrecere a timpului liber.
Concluzia finală, o adaptare după René Descartes: Gândim, deci existăm!